RADI NOOR

Vitamina D este asociată cu o multitudine de funcții biologice datorită activităților sale endocrine, autocrine și paracrine. Funcțiile sale raportate includ reglarea metabolismului calciului și fosfatului și depunerea lor în țesuturile mineralizate, implicarea în funcțiile cognitive, rolurile în menținerea tensiunii arteriale și efectele legate de rezultatele asupra sănătății (condiții cardiometabolice, mortalitate totală și îmbătrânire). Copiii și adolescenții sunt deosebit de vulnerabili la manifestările clinice ale vitaminei D insuficiente datorită rolului său important în formarea oaselor și a dinților.

Dinții sunt alcatuiți de mai multe țesuturi mineralizate care sunt înconjurați de osul alveolar și sunt formate de de trei țesuturi dure diferite, cum ar fi dentina, smalțul și ciment. Procesul de mineralizare a dintelui se întâmplă similar ca mineralizarea scheletică,. În cazul in care metabolismul mineral devine împiedicat atunci v-a rezulta in eșecuri la nivelul țestului osos si dentar.

Vitamina D joaca un rol vital predominant în tesutul dentar și in mineralizarea oaselor și poate duce la un dinte anormal dezvoltat sau prea slab. Atunci când nivelurile de vitamine D sunt prea scazute, acest lucru duce la un deficit metabolic. Deoarece vitamina D ajuta organismul sa absoarba calciul si este esentiala pentru sanatatea dintilor si gingiilor. Cercetătorii au legat ca, un deficit de vitamina D produce două probleme orale principale:

Carii, după cum sa menționat anterior, vitamina D joacă un rol esențial în absorbția și reținerea calciului și fosforului pentru mineralizarea oaselor și a dinților. Când nivelul de vitamina D este nereglementat, acesta slăbește dinții, făcându-vă foarte susceptibili la cavități, fracturi și carii.
Parodontită, cercetările publicate în Journal of Parontal Research au legat niveluri mai scăzute de vitamina D cu un risc crescut de parodontită, posibil din cauza conexiunii sale cu sistemul imunitar. Deși nu este pe deplin înțeleasă, vitamina D pare să aibă un impact pozitiv asupra inflamației și efectelor de mineralizare asupra țesutului din jurul dinților.

Atunci când există exces de vitamina D, pot apărea modificări sistemice și dentare. Aceasta creștere a vitaminei D se numeste si hipercalcemie. Datorita creștrea abundenta a calciului in sange acestea poate duce la anumite modificari la nivelul cavitații bucal, cum ar fi: Modificările în dentiția permanentă, calcificări ale țesuturilor moi, sensibilitatea dinților la mușcare și mestecare, malocluzie și ușoară durere a maxilarului. Aceste modificări corespund toxemiei cauzate de hipervitaminoza D.