Rubeola sau pojărelul este o boală infecţioasă a copilăriei care este cauzată de un virus rubeolic. Pe vremuri, aceasta era o afecţiune destul de frecventă dar, în prezent, rubeola poate fi prevenită prin vaccinare. Potrivit dr. Corina Vlad, medic de familie, simptomele rubeolei includ tuse, nas înfundat, ochi inflamaţi, dureri în gât, febră şi erupţie de pete roşii pe piele.
„Rubeola este, în general, o boală blândă, dar poate fi şi extrem de severă, ducând la complicaţii grave şi putând fi chiar fatală în cazul copiilor mai mici. Adulţii trebuie să ştie că rubeola este o boală contagioasă, care se poate răspândi extrem de uşor pe cale respiratorie (strănut, tuse) dar şi transplacentar. Cele mai mari riscuri sunt prezente, însă, la fătul intrauterin. Astfel, dacă o mamă se infectează cu virusul rubeolic în timpul sarcinii, există riscul ca 80% din copii să se nască cu afecţiuni serioase ale mai multor organe, precum surditate, afectarea vederii, defecte cardiace, retard mental, deoarece virusul împiedică dezvoltarea normală a organelor. Din păcate, multe cazuri în care viitoarele mame sunt infectate se sfârşesc cu pierderea sarcinii”, a subliniat medicul.
În cazul rubeolei, simptomele se instalează în 2-3 zile şi sunt însoţite de febră 38-38,5 grade Celsius, dureri de cap, indispoziţie, iritabilitate, oboseală, dureri în gât şi refuzul alimentaţiei, mărirea de volum al ganglionilor de sub bărbie, de o parte şi alta a gâtului şi din spatele gâtului, care este un semn sugestiv în diagnosticarea bolii.
Apoi, adenopatia (mărirea ganglionilor) poate persista 2-4 până la şase săptămâni. Erupţia apare la o zi după scăderea febrei. Iniţial apare la nivelul feţei şi în spatele urechilor, apoi se extinde la trunchi şi membre. Ea apare sub forma unor pete de culoare roz, rotunde, de obicei, care poată să dispară în câteva ore sau poate persista 2-3 zile.
În cazul în care există suspiciunea unui astfel de diagnostic, medicul pediatru sau medicul de familie vă va recomanda efectuarea unor analize cu probe de sânge, în aşa fel încât să poată avea un diagnostic sigur, după care va stabili tratamentul cel mai potrivit. De cele mai multe ori, virusul poate fi detectat atât în sânge, cât şi la nivelul urinei sau în secreţiile nazofaringiene.
Pe de altă parte, testul de sânge poate detecta anticorpii produşi de organism, în lupta cu virusul rubeolic. În cazul injectării vaccinului rubeolic, virusul pătrunde în organism şi este păstrat vreme lungă de timp, chiar pe durata întregii vieţi, ceea ce demonstrează o infecţie mai veche, ce nu va pune probleme în viitor. Acest lucru este evidenţiat prin prezenţa la nivelul organismului a anticorpilor de tip IgG sau Imunoglobulina G. În cazul în care se constată apariţia anticorpilor de tip IgM sau imunoglobulină M, atunci infecţia este una actuală, necesitând un tratament de specialitate.
Pentru a preveni apariţia bolii, la vârsta de un an, bebeluşul trebuie să primească prima doză de ROR, vaccin care protejează împotriva a trei boli: rujeolă, oreion, rubeolă, urmată de o doză de rapel la şapte ani.
Desigur, există şi alte boli pe care le pot face copiii, însă mai puţin frecvente şi care pot fi prevenite. Acestea sunt: difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielita şi bolile produse de Haemophilus Influenzae tip B. Din fericire, sunt înregistrate foarte puţine cazuri, în mare parte datorită introducerii vaccinurilor împotriva lor în Programul Naţional de Imunizare.
