Tinerii, în general, se confruntă cu leziuni ale genunchiului, reprezentate de întinderea sau ruptura de ligament încrucişat anterior. De regulă, problema aceasta este mai des întâlnită în rândul atleţilor şi a celor care practică sporturi de performanţă, precum fotbal şi baschet. Ei sunt mai predispuşi să sufere de leziuni ale ligamentelor încrucişate anterioare.

Atunci când se produce ruptura de ligament încrucişat anterior, pacientul simte că genunchiul se deplasează. Totodată, ruptura este însoţită şi de un zgomot specific, ca un pocnet. După acest moment, cel al traumatismului propriu-zis, apar o serie de simptome, cum ar fi durerea şi inflamaţia. În timpul primelor 24 de ore, genunchiul se umflă. Inflamaţia şi durerea pot dispărea brusc la un moment dat, dar asta nu înseamnă că problema a fost rezolvată. În momentul în care pacientul reia activitatea sportivă, genunchiul va fi cel mai probabil instabil şi se va resimţi deplasarea lui în timpul activităţilor.

Desigur, poate aceste simptome nu sunt alarmante la prima vedere, iar o asemenea leziune nu este una de natură să îi reducă pacientului complet capacitatea de mişcare, însă există riscul dezvoltării unor leziuni ulterioare la nivelul meniscului. Trebuie să menţionăm, prin urmare, că prin rolul pe care îl joacă aceste ligamente încrucişate, ruptura unuia dintre ele poate duce la incapacitatea de a face mişcări uzuale şi la incapacitatea de a flexa genunchiul.

În cazul în care aţi suferit o leziune a ligamentului încrucişat anterior, este posibil să aveţi nevoie de intervenţie chirurgicală pentru reluarea integrală a funcţiei motorii a genunchiului. Potrivit dr. Lucica Butnaru, decizia în acest sens depinde de câţiva factori, precum gravitatea leziunii şi nivelul activităţii dumneavoastră.

La nivelul genunchiului, există două tipuri de ligamente care pot prezenta leziuni. Ligamentele colaterale se vindecă prin orteze, dar ligamentele încrucişate anterior au nevoie în majoritatea cazurilor de reconstrucţie chirurgicală. Indicaţia vine, însă, după un consult însoţit de RMN. Practic, reconstrucţia ligamentului încrucişat se face pe cale artroscopică. „Pacienţii trebuie să ştie că artroscopia este o metodă de diagnostic şi de tratament prin care se pătrunde în genunchi printr-o incizie de câţiva milimetri. La această reconstrucţie se folosesc mai multe tipuri de grefe. Se poate lua ţesut de la pacient, dintr-o bancă de ţesuturi sau se pot folosi ligamente artificiale. Este foarte important să nu amânaţi intervenţia chirurgicală, pentru a nu vi se agrava starea”, este sfatul medicului.

Aceste operaţii de ligamente au ca scop stabilizarea genunchiului, întârzierea sau anularea evoluţiei spre artroză şi de reintegrarea pacientului în viaţa socială. Un alt aspect foarte important este faptul că după intervenţia chirurgicală, pacientul simte un disconfort minim, deoarece există nişte programe speciale de recuperare care includ kinetoterapia pentru recâştigarea mobilităţii musculare. Oricum, după aproximativ o săptămână, pacientul se poate reîntoarce la activităţile curente, iar după şase luni la practicarea oricărui sport.