La ora actuală, una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului o reprezintă întinderea sau ruptura de ligament încrucişat anterior. În general, de această problemă sunt afectate, în special, persoanele care practică sporturi de performanţă, precum fotbal sau baschet.

Ligamentul încrucişat anterior (LIA) este unul dintre cele două ligamente încrucişate şi are ca rol stabilizarea articulaţiei genunchiului. LIA este ligamentul cel mai frecvent afectat dintre toate ligamentele genunchiului. Deseori, acesta este lezat în timpul practicării diferitelor activităţi sportive, de performanţă sau de plăcere, printr-un mecanism de torsiune pe membrul inferior.

Prezenţa rupturii LIA se poate pune cu uşurinţă după un traumatism, prin examenul clinic, dacă se respectă câteva principii: examenul trebuie făcut din timp, adică din primele ore şi înainte să se instaleze hemartroza şi contractura dureroasă ce pot masca laxitatea genunchiului. Apoi, dacă acestea s-au instalat deja se poate face o puncţie a genunchiului pentru detensionarea acestuia, urmată de injectarea a câţiva ml de anestezic pentru a reduce contractura şi durerea.

Dr. Melania Matei a precizat că examenul trebuie făcut comparativ cu partea sănătoasă, pentru a elimina rezultate fals pozitive, în cazul unor laxităţi constituţionale. În plus, în cadrul unui consult de specialitate, se poate examina iniţial chiar genunchiul sănătos, pentru a căpăta încrederea pacientului. Se începe cu testele cele mai puţin dureroase.

„În cazul în care aţi suferit o leziune a ligamentului încrucişat anterior, atunci este posibil să aveţi nevoie de o interventie chirurgicală pentru reluarea integrală a funcţiei motorii a genunchiului. Decizia în acest sens depinde de câţiva factori, precum gravitatea leziunii şi nivelul activităţii dumneavoastră”, a explicat medicul.

Specialistul a adăugat că, la nivelul genunchiului, există două tipuri de ligamente care pot prezenta leziuni. Indiferent de tipul acestora, ligamentele colaterale se vindecă prin orteze, dar ligamentele încrucişate anterioare au nevoie, de cele mai multe ori, de reconstrucţie chirurgicală. Desigur, indicaţia vine după consult însoţit de RMN.

Practic, reconstrucţia ligamentului încrucişat se face pe cale artroscopică. Artroscopia este o metodă de diagnostic şi de tratament prin care se pătrunde în genunchi printr-o incizie de câţiva milimetri. La această reconstrucţie se folosesc mai multe tipuri de grefe. De exemplu, se poate lua ţesut de la pacient, dintr-o bancă de ţesuturi sau se pot folosi ligamente artificiale.

Trebuie precizat că operaţiile de ligamente au ca scop stabilizarea genunchiului, întârzierea sau anularea evoluţiei spre artroză şi reintegrarea pacientului în viaţa socială. Desigur, după intervenţia chirurgicală, pacientul simte un disconfort minim, dar există nişte programe speciale de recuperare care includ kinetoterapia, în urma căreia bolnavul îşi recâştigă mobilitatea musculară. După aceea, la aproximativ o săptămână de la intervenţie, pacientul se poate reîntoarce la activităţile curente, iar după şase luni, la practicarea oricărui sport.