Sforăitul este zgomotul produs de vibraţia părţilor moi din căile aeriene superioare (nas, gât) la trecerea aerului, în timpul respiraţiei. Aceste părţi moi pot suferi modificări care favorizează apariţia sforăitului, ca exemplu: hipertrofia (mărirea) cornetelor nazale, mărirea luetei (omuşor) apariţia polipilor, mărirea amigdalelor etc.
Sforăitul apare în somn, deoarece musculatura care menţine tonusul căilor aeriene se relaxează în somn şi astfel aceste părţi moi vibrează puternic la trecerea aerului. Când căile aeriene sunt îngustate, sforăitul este de asemenea mai puternic. Spre exemplu, unele persoane se nasc cu căi aeriene mai înguste, altele dobândesc această îngustare în timpul vieţii (mărirea amigdalelor, apariţia polipilor, hipertrofia cornetelor nazale, depunerea de grăsime în ţesuturile gâtului şi la baza limbii).
Ca urmare, ţesuturile căilor aeriene vibrează şi se lovesc de partea posterioară a gâtului, determinând apariţia sforăitului. Din păcate, multe persoane care sforăie nu sunt conştiente de acest lucru. Cel mai des partenerul/partenera sesizează sforăitul care, uneori, se aude şi în încăperile alăturate. Multă vreme, sforăitul a fost considerat doar o simplă neplăcere pentru partenerul de viaţă.
„Şi astăzi sunt multe persoane care sforăie şi nu dau importanţă acestui simptom. Vibraţia puternică la nivelul gâtului favorizează inflamaţia cronică a căilor aeriene, apariţia aterosclerozei la nivelul carotidelor ceea ce duce la dificultăţi de irigare a creierului, somn puţin odihnitor, oboseală cronică, somnolenţă în cursul zilei, perturbarea activităţilor şi performanţei, bulimia. Sforăitul este şi un semnal de alarmă pentru sindromul de rezistenţă al căilor aeriene superioare şi sindromul de apnee de somn obstructivă, o afecţiune severă în timpul somnului, însoţită de scăderea oxigenării sângelui, ceea ce afectează întreg organismul, noapte de noapte, ducând la/sau agravând diverse boli cronice. De aceea, este important ca atunci când sforăitul este frecvent, pacientul să facă o înregistrare a somnului”, ne-a declarat dr. Vera Eniko Pall.
Specialistul a precizat că sforăitul se întâlneşte la toate categoriile de vârstă (chiar şi la copii), atât la bărbaţi, cât şi la femei, dar mai frecvent la bărbaţi. Trebuie subliniat, însă, că alcoolul accentuează relaxarea musculaturii şi agravează sforăitul. Totodată, sunt persoane care sforăie doar în poziţia culcat pe spate. De asemenea, a mai spus dr. Pall, anumite medicamente pot agrava sforăitul. „Obezitatea, fumatul sunt factori favorizanţi care pot fi influenţaţi de către pacient (abandonul fumatului, scăderea în greutate). Din această cauză, examenul ORL este obligatoriu şi poate depista factori corijibili. De exemplu, hipertrofia amigdaliană sau polipii sunt afecţiuni frecvente la copiii care sforăie şi tratarea acestor afecţiuni, la copii, amendează sforăitul. Şi adulţii beneficiază de tratamente ORL în cazul deviaţiei de sept, hipertrofiei de cornete sau luetei. La adulţi, însă, rezolvarea sforăitului nu înseamnă rezolvarea suferinţelor respiratorii în timpul somnului. Creşterea rezistenţei căilor aeriene şi apneea de somn persistă chiar dacă a dispărut sforăitul, pentru că acestea sunt boli cronice care beneficiază de altfel de tratamente şi necesită monitorizare de lungă durată”, a explicat specialistul.
După tratamentul afecţiunilor ORL, schimbarea stilului de viaţă poate ameliora sforăitul, în mare măsură: scădere ponderală, evitarea meselor cu trei ore înainte de culcare, renunţarea la fumat, renunţarea la consumul băuturilor alcoolice seara, evitarea unor medicamente care pot agrava sforăitul, evitarea poziţiei de dormit pe spate, respectarea orelor de somn. Important de reţinut: orice persoană care sforăie trebuie să consulte medicul de familie, care-l va îndruma la serviciul ORL şi Pneumologie pentru investigaţii suplimentare.
