Atunci când vă este frig, temperatura corpului este mai scăzută decât în mod fiziologic. În general, temperatura normală se situează în jurul valorii de 37 de grade Celsius, corpul uman dispunând de numeroase mecanisme reglatorii care previn suprarăcirea sau supraîncălzirea.

Pielea rece care este prezentă în mod cronic poate fi descrisă ca o intoleranță la frig. De asemenea, poate semnifica o pierdere mai accelerată a căldurii corporale, comparativ cu capacitatea de producere. Specialiștii susțin că temperatura optimă pentru menținerea homeostaziei organismului se plasează în jurul valorii de 27 de grade, iar dacă aceasta este depășită în sens negativ, mecanismele de apărare intervin. Astfel, stimulii termici vor activa sistemul nervos simpatic care va încerca să aducă temperatura corporală în limite normale. Ca urmare, simpaticul va produce vasoconstricție, mai ales la nivel tegumentar, evitându-se astfel pierderea rapidă a căldurii.

Vasoconstricția vaselor sangvine va duce, însă, la creșterea tensiunii arteriale. În cazuri de frig extrem, această constricție capilară va produce implicarea anastomozelor arterio-venoase care vor încerca să mențină ultima sursă de căldură. Senzația de frig la nivelul pielii poate fi depistată și prin intermediul reflexului pilo-erector (pielea de găină). Pacienții care prezintă piele rece pot avea, de asemenea, tegumentul rece, indiferent de vreme. De asemenea, mâinile și picioarele sunt cele mai predispuse la răcirea tegumentelor, întrucât la acest nivel sângele ajunge cu o presiune mai mică față de celelalte regiuni. Unele persoane se confruntă inclusiv cu tremurături sau frisoane, care, la origine reprezintă niște contracții musculare continue și scurte, produse cu scopul de a crea căldură din ultimele surse de energie. Alteori, oamenii prezintă un puls slab, ca urmare a bradicardiei apărute prin răcirea nodulului sinusal, dar și o stare de slăbiciune.