Dependenţa şi consumul de droguri a devenit un trend în zilele noastre. Tot mai mulţi adolescenţi şi chiar preadolescenţi ajung să ia contact cu astfel de substanţe din diferite medii. „Totul a început cu o curiozitate, am vrut doar să încerc, să văd cum este...” spun astfel de tineri, care ajung în câţiva ani dependenţi de droguri. Începe cu o curiozitate, însă pentru unii copii nu se opreşte aici. Pentru ei, drogul este echivalentul rezolvării tuturor problemelor, eliberării de constrângeri şi de responsabilităţi. Pentru ei este o eliberare, o salvare de tot ce nu ştiu şi nu pot să facă faţă, să gestioneze şi să rezolve. Drogul le dă posibilitatea să vadă şi lucrurile bune şi nu doar pe cele rele, le dă posibilitatea să existe într-o lume în care nu ştiu să funcţioneze. Părinţii de obicei află atunci când situaţia este deja gravă, când copilul ajunge să fure din casă, să şantajeze şi să manipuleze părinţii, pentru a obţine bani pentru droguri, când devin agresivi verbal şi fizic. Există însă semne că există problematici în viaţa copilului şi înainte de a se ajunge în acest stadiu: atunci când copilul devine fără motiv capricios, certăreţ sau plângăcios, absent din viaţa de familie, relaţia cu părinţii este rece şi formală, scad notele la şcoală, creşte absenteismul sau chiar abandonul şcolar, este important ca părinţii să se intereseze ce se întâmplă cu copilul. În unele situaţii, rebeliunea copilului poate fi doar un gest disperat al acestuia de a-şi face locul în familie şi în societate. Alteori, însă, problemele sunt mult mai grave. Consumul şi dependenţa de droguri se instalează la copiii cu anxietate, depresie mascată sau cu un teren de personalitate instabilă. Pentru ei, drogul oferă un echilibru şi o stabilitate. Este necesar ca părinţii să înţeleagă că un copil care se droghează nu o face din răutate, ci pentru că suferă. Ei sunt învăţaţi să îşi mascheze suferinţa şi să facă totul să para bine, mai ales în ochii părinţilor să fie copiii perfecţi. La un moment dat, suferinţa lor devine copleşitoare, iar drogul devine cea mai bună soluţie. Odată instalată dependenţă de droguri, vindecarea devine foarte dificilă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Este necesar ca părinţii să înţeleagă seriozitatea şi amplitudinea problematicii şi să se implice activ în recuperarea copilului. Procesul de vindecare presupune tratament de detoxifiere, tratament psihiatric şi tratament psihologic în paralel, precum şi restructurarea unor ansambluri şi obiceiuri de viaţă ale întregii familii. Succesul recuperării depinde de implicarea şi determinarea întregii familii. Este un proces dificil şi îndelungat care poate dura până la cinci ani, având în vedere că tentaţia recidivei este permanentă şi greu de controlat. Însă este important de ştiut că oricât de greu ar fi, există şanse de recuperare şi există şi specialişti pregătiţi să asigure ajutor şi suport calificat. Pentru a evita astfel de problematici este foarte important ca părinţii să fie atenţi la nevoile copiilor lor, să încerce să îi cunoască aşa cum sunt ei şi nu cum şi-ar dori să fie, să fie deschişi la subiectele pe care aceştia le ridică şi să ofere răspunsuri şi repere de viaţă, să îi susţină şi să îi ghideze în demersurile pe care ei le doresc, să fie disponibili să înţeleagă schimbările sociale şi dinamica pe care o trăiesc copiii lor. Fiind în contact cu copilul, deschis la suferinţele şi confuzia lui, oferindu-i repere sănătoase de viaţă, părintele îi conferă siguranţă şi confort psihic, iar drogul nu mai este o opţiune.