Rujeola sau pojarul, cum i se mai spune, nu este doar o simplă boală a copilăriei, ci o infecţie virală extrem de contagioasă, susţin specialiştii. Boala apare ca o erupţie cutanată şi care are simptome asemănătoare cu răceala. Aceasta se transmite pe calea aerului, prin tuse sau strănut. Mai grav, virusul rujeolic poate trăi până la două ore pe diferite suprafeţe sau în aer şi poate infecta 90% din persoanele sensibile.

Principalele simptome ale rujeolei apar la aproximativ două săptămâni după ce copilul a fost infectat. Rujeola începe să se manifeste prin ochi roşii, secreţii nazale, tuse şi febră mare, după care apare erupţia cutanată. Trebuie precizat că rujeola este o boală care se poate transmite şi la adult. Virusul rujeolic trăieşte în secreţiile nazale şi faringiene ale persoanei infectate. Ca urmare, se poate răspândi la alte persoane prin tuse şi strănut. Înainte de toate, însă, trebuie să ştiţi că persoana infectată poate răspândi virusul fără să fie conştientă de acest lucru, având în vedere că boala poate fi transmisă cu patru zile înainte de apariţia erupţiilor cutanate.

Tocmai de aceea, medicii vă dau câteva sfaturi utile pentru prevenirea apariţiei şi răspândirii acestui virus.

În primul rând, a declarat dr. Andra Manoliu, acest lucru se poate face prin izolarea pacienţilor diagnosticaţi cu boala acută, dar mai ales prin vaccinare, care previne atât boala, cât şi transmiterea virusului. Imunizarea se efectuează la 12 luni, cu un rapel la 5-7 ani. Precizăm că există o perioadă de risc, între 6 şi 12 luni (chiar mai devreme la copiii alimentaţi artificial), întrucât anticorpii din laptele matern nu mai sunt suficienţi pentru protecţia bebeluşului.

„În situaţii epidemiologice deosebite, se poate efectua vaccinarea mai devreme, începând cu vârsta de 9 luni, cu rapel la 12 luni şi la 5-7 ani, în ideea de a face o formă mai uşoară de boală (anticorpii postvaccinali nu sunt la un nivel suficient de protector sub 12 luni) şi, mai ales, de a preveni complicaţiile. Acestea sunt: crupul rujeolic-faringita acută obstruantă, bronşiolita, pneumonia interstiţială, bronşite, bronhopneumonii de suprainfecţie, encefalita cu incluzii - apare precoce, cu evoluţie letală, leucoencefalita posteruptivă, ce poate fi tratată doar cu doze mari, imunosupresoare, de corticosteroizi. De asemenea, pot apărea panencefalita sclerozantă subacută, dar mai rar şi doar la 1-10 ani după boală, letală, la care sunt mai expuşi copiii care au făcut boala în primul an de viaţă”, a explicat specialistul.

Mai rar, a precizat medicul, poate apărea miocardita acută, în timpul sarcinii, boala putându-se solda frecvent cu moartea fătului, avort sau malformaţii fetale. Dr. Manoliu a mai spus că, dacă pe vremuri existau gamaglobuline care se puteau administra în momentele precoce de la contactul infectant, în ideea de a face o formă mai uşoară de boală, acum acestea nu se mai găsesc pe piaţă. Totuşi, în prezent se poate încerca prin vaccinare precoce, în primele trei zile de la contactul confirmat, tot în speranţa dezvoltării unei forme uşoare de boală.

Prin vaccinarea generală a populaţiei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a sperat să eradice rujeola, la fel cum s-a reuşit cu variola, dar din cauza lipsei de complianţă a populaţiei, această eradicare a eşuat.