Sinuzita este o afecțiune care se traduce clinic prin inflamarea mucoasei care căptușește, la interior, sinusurile paranazale, termenul medical ce o definește în mod corect fiind rinosinuzită. Sinuzita poate apărea ca urmarea a unor factori variați, printre care se numără: un sistem imunitar slăbit, prezența polipilor nazali, infecții cu streptococi, alergii sezoniere, septul deviat, fumatul, răceala, gripa. Cea mai frecventă cauză de apariție a sinuzitelor recurente este comună tuturor tipurilor de sinuzită, anume cea virală.

Potrivit medicilor, sinuzita acută este, în general, cauzată de contactul cu diverși viruși, precum cel ce cauzează răceala, iar simptomele asociate acesteia durează maximum patru săptămâni. Următoarele două forme de sinuzită se diferențiază prin perioada maximă în care afecțiunea se poate manifesta, reprezentând, în mare măsură, tipuri de sinuzită „de graniță” între formele acute și cea cronică. Mai exact, dacă sinuzita durează mai mult de 12 săptămâni, aceasta este considerată cronică, iar dacă durata acesteia este mai mică de 3 luni, este subacută.

Sinuzita recidivantă, în schimb, este un tip aparte de sinuzită, reprezentând situația clinică în care un pacient a prezentat această afecțiune de minimum patru ori pe ani și dacă fiecare episod de sinuzită durează mai puțin de două săptămâni. Principalul semn subiectiv al sinuzitei este senzația de plenitudine a capului, sau de cap greu, cauzată de blocarea căilor de drenare a sinusurilor și acumularea de secreții în acestea. Criteriile minore de diagnostic ale sinuzitei recidivante sunt prezența durerii sau presiunii în urechi, tuse, dureri dentare, amețeală, halitoză, febră (de intensitate mai mică) și dureri de cap.