Naşterea unui copil aduce de la sine schimbări majore atât în planul activităţilor cotidiene, cât şi pe plan afectiv. De cele mai multe ori, totul se reorganizează în jurul copilului. De aceea, efectele celor nouă luni de sarcină la care se adaugă şi stările emoţionale legate de noul statut de mamă, creează nu de puţine ori o serie de manifestări emoţionale negative.   Faţă de depresia întâlnită într-un alt context decât cel care priveşte sarcina, cea post-partum se instalează în primele săptămâni după naştere şi se datorează în mare parte schimbărilor hormonale din organismul femeii devenite mamă. Cele mai predispuse la acest gen de stare emoţională negativă sunt femeile care înainte de perioada sarcinii au trăit episoade de tristeţe, probleme în cuplu, alte probleme de sănătate, sau chiar simplu fapt că sunt la prima naştere şi aceasta reprezintă un factor de stres puternic. „Simptomele depresiei post-partum includ dispoziţii fluctuante: plâns fără motiv, tulburări de somn şi apetit, dificultăţi în luarea deciziilor. De obicei, simptomele dispar de la sine, însă există posibilitatea ca acestea să persiste sau chiar să se agraveze”, a explicat psihologul Fănica Darie, pentru ghidul medical ISIS. Menţinerea simptomatologie pentru o perioadă mai îndelungată necesită investigaţii specifice, deoarece pot apărea complicaţii de natură psihologică care să afecteze atât sănătatea mamei cât şi grija pe care aceasta nu o poate avea faţă de nou-născut. Sentimentele de îndoială sau temerile faţă de copil şi de creşterea lui, pot produce sentimente de vinovăţie şi ideea că femeia nu este o mamă bună.   Fenomenul „baby blues” apare la prima sarcină Există un tip de depresie uşoară care apare la câteva zile după naştere şi care, spun medicii, afectează 50% din femeile care devin pentru prima oară mame. În această situaţie intervin două tipuri de simptome: fie cele pozitive, de mulţumire şi satisfacţie, fie cele negative, de anxietate, iritabilitate, care pot alterna la intervale scurte de timp. Acest fenomen este pus şi pe seama maternităţii pe care femeia nu şi-o poate asuma din cauza unor vechi angoase sau probleme emoţionale nerezolvate dinaintea sarcinii, sau chiar din copilărie. În unele cazuri, din cauza evoluţiei rapide a simptomelor, fenomenul „baby blues” se transformă în depresia post-partum.   Tratamentul poate avea loc din timpul sarcinii Pentru a o ajuta pe viitoarea mămică să treacă mai uşor peste schimbările provocate de venirea pe lume a unui copil, este nevoie de suport din partea familiei şi a psihologului. Psihoterapia pregăteşte femeia să facă faţă noului statut de mamă şi să se obişnuiască cu el. Pe lângă şedinţele de psihoterapie şi consiliere care nu au contraindicaţii, medicaţia poate fi indicată abia după naştere. Acest aspect este însă stabilit numai de un specialist, mai ales pentru mămicile care alăptează. Foarte important este ca această depresie să fie diagnosticată corect şi cât mai repede, eventual încă din fazele incipiente deoarece astfel, ea va fi mult mai uşor de tratat. În plus, dacă depresia este tratată, se creează cu atât mai rapid relaţia dintre mamă şi copil, esenţială în creşterea normală şi armonioasă a copilului.