În general, este un lucru obișnuit ca nou-născuţii să-şi încrucişeze ochii ocazional. Cu toate acestea, dacă simptomul apare după primele patru luni de viaţă ale acestora, poate fi vorba de strabism. Din fericire, susțin specialiștii, diagnosticul precoce îmbunătăţeşte semnificativ şansa de vindecare a ochilor încrucişaţi sau a strabismului, cum i se mai spune.
În esenţă, această afecţiune apare atunci când ochii nu pot focaliza corespunzător în acelaşi timp atunci când priviți un obiect. Uneori, această problemă este uşor de detectat, dar alteori este nevoie de un diagnostic de specialitate. În cele mai grave cazuri, această problemă nu afectează doar vederea, ci şi aspectul ochilor.
Plasticitatea creierului este decisivă în dezvoltarea vederii, acesta având o plasticitate mai mare înainte de vârsta de patru ani. Acesta este motivul pentru care este atât de important să detectați ochii încrucişaţi la început de viaţă, întrucât acesta este cel mai bun moment pentru o corecţie completă. Din păcate, ochii încrucişaţi reprezintă o modificare a alinierii ochilor ce poate duce la pierderea paralelismului, adică posibilitatea ca ambii ochi să privească în aceeaşi direcţie atunci când se concentrează asupra unui obiect. De obicei, afecţiunea apare din cauza unei deficienţe în funcţionarea muşchilor oculari. Muşchii nu reuşesc să menţină echilibrul şi, prin urmare, nu există o coordonare a ochilor.
Există momente în care starea rămâne stabilă şi nu există variaţii majore în ceea ce priveşte vederea, dar de multe ori, pacienţii întâmpină probleme. Acest lucru apare mai ales atunci când o persoană este obosită, nervoasă sau bolnavă. De asemenea, problemele de vedere pot apărea şi atunci când un obiect se află la o anumită distanţă de linia vizuală. În aproape toate cazurile, unul dintre ochi are o acuitate vizuală mai mare şi poate focaliza în mod corect. Celălalt ochi nu este la fel de precis şi rămâne într-o poziţie non-paralelă.