Pentru majoritatea persoanelor, tăiatul unghiilor este un gest cât se poate de normal. Nu la fel este pentru un copil cu autism. Dificultăţile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Părinţii trebuie să îşi ajute copilul să înţeleagă faptul că tăiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operaţiuni, se înregistrează încă un succes notabil în viaţa lui: drumul spre independenţă.
Unghierasauforfecuţapot fi înfricoşătoare pentru un copil cu autism, atât prin forma lor, cât şi prin zgomotul pe care îl produc la tăierea unghiilor.
„Unghiera sau forfecuţa trebuie să stea la îndemâna copilului pentru a se obişnui cu ele. Numai după ce copilul s-a obişnuit cu prezenţa lor, le putem apropia fizic de el, dar nu prea mult, să nu le ţină în mână sau să le atingă. Încercaţi să le apropiaţi progresiv de copil. În cazul în care copilul acceptă această apropiere, puteţi încerca să-i atingeţi mâna sau să-i puneţi în palmă obiectul. Încercaţi să tăiaţi o singură unghie şi, dacă reuşiţi, puteţi trece şi la celelalte degete”, ne spune Carmen Hotar, psiholog clinician.
Fiecare etapă poate dura câteva zile sau săptămâni, în unele cazuri. Trebuie să aveţi răbdare şi nu grăbiţi copilul dacă nu este pregătit. Copilul trebuie recompensat şi încurajat pentru fiecare pas câştigat.