Peste 50 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de epilepsie, o tulburare neurologică ce nu poate fi vindecată. Anul acesta, ţara noastră s-a aflat, pentru prima dată printre ţările care au marcat, ieri, Ziua Mondială a Epilepsiei. Cu acest prilej, Asociaţia Pacienţilor cu Epilepsie din România(ASPERO) a demarat o campanie de informare prin care să sublinieze cât de important este să conştientizăm impactul acestei boli asupra pacienţilor, dar şi asupra familiilor acestora. 500.000 de români suferă de epilepsie  Datele ASPERO arată că, la ora actuală, 500 de mii de cetăţeni români sunt bolnavi de epilepsie. La nivel mondial, însă, unul din o sută de oameni este epileptic. Dacă la 70 la sută din cazuri, tratamentul medicamentos dă rezultate, ceilalţi afectaţi nu îşi pot controla boala. Din acest motiv, celor mai mulţi dintre bolnavi le este dificil să îşi găsească un loc de muncă, să se integreze în societate sau să întemeieze o familie. „Cea mai mare problemă cu care se confruntă bolnavii de epilepsie este stigmatizarea. Cei din jur îi marginalizează pentru că nu înţeleg natura afecţiunii lor sau pur şi simplu sunt speriaţi”, spune Ileana Ştefan, director executiv al ASPERO, asociaţie care luptă în România pentru apărarea drepturilor pacienţilor cu epilepsie. Epilepticii, nevoiţi să îşi ascundă boala Ceea ce este îngrijorător este faptul că există situaţii în care bolnavii simt nevoia să ţină secret această afecţiune, pentru a nu fi marginalizaţi. „Deseori, epilepticii sunt puşi în situaţia în care trebuie să ascundă existenţa acestei afecţiuni pentru a putea trăi o viaţă normală în societate, pentru a obţine chiar un loc de muncă”, explică directorul ASPERO. De aceeaşi părere este şi dr. Ioana Mândruţă, medic primar neurolog, care spune că „pacienţii care suferă de epilepsie se confruntă deseori cu probleme sociale şi psihologice pentru că sunt discriminaţi şi ajung să se izoleze. Toate acestea din cauza crizelor epileptice pe care nu le pot controla şi care pot izbucni oricând”. Potrivit ASPERO, medicii români sunt de părere că aceste aspecte s-ar putea remedia dacă s-ar ţine cont de numărul insuficient de centre specializate în tratarea epilepsiei, accesul limitat al pacienţilor la investigaţiile specifice din cauza lipsei de echipament sau a tarifelor prea mari şi nivelul redus de educaţie. Ce este epilepsia şi cum poate fi recunoscută Epilepsia reprezintă o dereglare, o tulburare neurologică, ce rezultă din semnalele electrice de la nivelul creierului, care pot provoca atacuri recurente. Simptomele atacurilor variază de la o persoană la alta, unii bolnavi rămân blocaţi câteva secunde, iar alţii au convulsii severe. Cu toate acestea, chiar şi cele mai uşoare crize de epilepsie necesită tratament imediat, deoarece pot pune viaţa în pericol, mai ales dacă au loc în timpul şofatului sau înotului. Tratamentul adecvat poate elimina şi reduce frecvenţa şi intensitatea atacurilor. Epilepsia apare cel mai frecvent fie la vârste foarte mici, fie foarte înaintate, iar în aproape jumătate din cazuri, cauzele afecţiunii nu sunt identificate. Printre factorii cunoscuţi care ar putea provoca apariţia epilepsiei se numără traumatismele craniene, accidentele vasculare, infecţiile sau tulburările de dezvoltare a creierului. Cum puteţi acorda primul ajutor În situaţia în care sunteţi în preajma unei persoane care suferă un atac de epilepsie, în primul rând trebuie să vă păstraţi calmul şi să vă asiguraţi că nu există nimic în jurul bolnavului, de care s-ar putea lovi. Specialiştii mai recomandă să nu încercaţi să imobilizaţi o persoană dacă aceasta are o criză convulsivă şi să nu introduceţi nimic în gura pacientului în timpul atacului. Contrar credinţei populare, dacă o persoană are o criză, aceasta nu îşi poate înghiţi limba, susţin cei de la Asociaţia Pacienţilor cu Epilepsie din România. Mai mult, nu trebuie să îi daţi bolnavului apă, pastile sau mâncare până când nu îşi revine complet, iar dacă atacul se prelungeşte mai mult de cinci minute, sunaţi de urgenţă la 112. La finalul crizei este indicat să aşezaţi persoana pe partea sa stângă, cu capul într-o parte şi să încercaţi să rămâneţi alături de ea până când îşi revine, adică de la 5 până la 20 de minute.