În mod natural, ţesutul organismului se vindecă singur atunci când apare o leziune, iar în urma acestui proces apar cicatricile. Dacă pielea este lezată printr-o tăietură, muşcătură, zgârietură, arsură, prin acnee sau aplicarea piercing-urilor, organismul produce mai mult colagen. Când pielea este rănită, se formează deasupra leziunii un ţesut fibros, numit şi ţesut cicatrizant, pentru a o repara şi proteja. În unele cazuri, ţesutul cicatrizant creşte în exces, formând escrescenţe ce poartă denumirea de cicatrici cheloide care pot depăşi dimensiunea leziunii iniţiale.
Potrivit specialistei Hermione Lawson de la British Skin Foundation, „cicatricea cheloidă este o cicatrice supradimensionată care se poate extinde în afara zonei leziunii cutanate originale. Ea se prezintă lucioasă şi fără păr, este umflată, dură la atingere şi cu o consistenţă cauciucată.”
Cicatricile cheloide sunt de obicei localizate în zona pieptului, umerilor, gâtului, lobilor urechii şi obrajilor. Chiar şi aşa, ele pot afecta orice altă parte a corpului. Deşi cicatricilenu reprezintă o ameninţare pentru sănătate, acestea pot deveni o problemă estetică.
Simptome
Cicatricile cheloide apar în urma dezvoltării excesive a ţesutului cicatrizant. Simptomele se manifestă pe locul unei leziuni anterioare de pe piele şiinclud:
Cicatricile cheloide tind să fie mai mari decât rana originală. Le pot lua săptămâni sau chiar luni pentru a se dezvolta pe deplin şi pot rămâne pe piele ani de zile. Iniţial, ele sunt de culoare roşie sau violet. De obicei, nu sunt dureroase, însă pot declanşa mâncărimi ale pielii. Cu toate acestea, cicatricile cheloide nu sunt un pericol pentru sănătate. Puteţi resimţi un disconfort, sensibilitate în zona respectivă, dar şi eventuale iritaţii din cauza contactului cu pielea sau a altor forme de fricţiune.
În cazuri rare, cicatricile cheloide se pot instala pe o mare parte a corpului. Când se întâmplă acest lucru, ţesutul cicatrizant rigid vă poate restricţiona mişcările.Însă în general, cicatricile cheloide sunt mai mult o problemă estetică decât de sănătate. Vă puteţi simţi stânjeniţi dacă cicatricea este foarte mare sau este situată într-o zonă foarte vizibilă, cum ar fi tenul sau lobul urechii. Expunerea solară sau bronzul pot decolora ţesutul cicatrizant, făcându-l uşor mai închis la culoare decât pielea din jur. Acest lucru determină ca cicatricea să iasă şi mai mult în evidenţă. De aceea, este recomandat să acoperiţi cicatricea atunci când vă expuneţi la soare pentru a preveni schimbarea culorii acesteia.
Cauze
Majoritatea tipurilor de leziuni cutanate pot contribui la dezvoltarea cicatricilor cheloide. Acestea includ:
Potrivit Colegiului American Osteopatic de Dermatologie, aproximativ 10% din oameni prezintă cicatrici cheloide, şansele fiind egale în cazul femeilor şi bărbaţilor. Totuşi, afro-americanii sunt mai predispuşi să dezvolte astfel de cicatrici.
Alţi factori de risc care contribuie la formarea cicatricilor cheloide sunt sarcina şi vârsta de sub 30 de ani. De asemenea, ele tind să aibă o componentă genetică, ceea ce înseamnă că există o probabilitate mai mare să dezvoltaţi cicatrici cheloide dacă unul sau ambii părinţi au experimentat aşa ceva. Conform unui studiu realizat la Spitalul Henry Ford din Detroit, Michigan, o genă cunoscută sub numele de AHNAK poate juca un rol cheie în dezvoltarea cicatricilor cheloide. Cercetătorii au descoperit că există o probabilitate mai mare ca persoanele care au gena AHNAK să prezinte astfel de cicatrici, decât cele care nu o au.
Când este cazul să mergeţi la medic
În general, cicatricile cheloide nu necesită consult medical, dar artrebui să vă adresaţi medicului dacă ele continuă să se extindă, dacă aveţi şi alte simptome sau dacă doriţi să le îndepărtaţi pe cale chirugicală. Acestea sunt benigne, însă o creştere necontrolată poate fi un semn de cancer de piele. În urma diagnosticului obţinut prin examinarea cicatricii, medicul poate dori să facă o biopsie pentru a exclude alte posibile afecţiuni. Acest lucru implică prelevarea unei mostre mici de ţesut din zona cicatrizată şi analizarea sa cu scopul identificării celulelor canceroase.
Tratament
Decizia tratării cicatricilor cheloide poate fi complicată. Ele sunt practic rezultatul încercării organismului de a se vindeca. După îndepărtarea lor, ţesutul cicatrizant poate creşte la loc, iar uneori poate fi mai mare decât înainte.Exemplele de tratamente pentru cicatricile cheloide includ:
Iniţial, cel mai probabil medicul vă va recomanda tratamente mai puţin invazive, precum aplicarea tampoanelor cu silicon, pansamentelor care aplică presiune pe zona respectivă sau injecţiile. Pentru a fi eficiente, aceste tratamente trebuie realizate frecvent şi cu multă grijă. Totuşi, cicatricile cheloide tind să se micşoreze şi să se aplatizeze odată cu trecerea timpului, chiar şi în lipsa unui tratament.
În cazul cicatricilor cheloide de dimensiuni foarte mari, poate fi recomandată îndepărtarea chirurgicală. Potrivit Dermatology Online Journal, frecvenţa revenirii cicatricilor după operaţie este foarte ridicată. Medicul vă poate prescrie injecţii cu steroizi după operaţie pentru a diminua riscul de revenirea a cicatricilor.
Deşi rareori determină apariţia efectelor adverse, cicatricile cheloide pot fi deranjante şi uneori stânjenitoare din punct de vedere estetic, iar tratamentele pot fi dificile şi nu întotdeauna eficiente. Din acest motiv, este important să încercaţi să preveniţi leziunile cutanate şi să evitaţi piercing-urile, operaţiile care nu sunt neapărat necesare şi tatuajele dacă vreţi să eliminaţi din factorii de risc care duc la formarea cicatricilor cheloide.