Perforația de timpan reprezintă o întrerupere a continuității timpanului ce rezultă ca urmare a unei infecții a urechii externe sau medii, a unui traumatism accidental sau a unor proceduri chirurgicale la nivelul urechii. În ceea ce priveşte perforația posttraumatică, aceasta apare când procesul de vindecare al timpanului nu este integral și lasă drept sechelă o lipsă de substanță de diferite dimensiuni și forme.
În astfel de cazuri, dimensiunea perforației poate varia de la cele de 2-3 mm în diametru, care ocupă un cadran, până la cele subtotale (anterioare, posterioare sau inferioare, care ocupă jumătate din suprafața timpanului) și totale (când rămâne un mic rest din timpan).
Principalele cauze ale apariției perforațiilor de timpan sunt următoarele:traumatismele timpanului - prin utilizarea de bețișoare sau de alte obiecte ascuțite, precum agrafe, ace de siguranță, chei, bețe de chibrit învelite sau nu în vată, pentru îndepărtarea excesului de cerumen. De asemenea, apar barotraumele, care sunt produse de modificarea presiunii la nivelul urechii prin lovituri locale, creșterea presiunii atmosferice, la parașutiști, sau expunerea la o presiune excesivă sub apă, în cazul scafandrilor. În caz de otite, fie ele acute sau cronice ale urechii externe sau medii, mai pot apărea aceste perforaţii ale timpanului. Alteori, însă, cauzele sunt determinate de diferite intervenții chirurgicale la nivelul urechii externe sau medii, cum ar fi spălături sau aspirații auriculare, operație a timpanului, montarea de aerator transtimpanal etc. Potrivit dr. Mădălina Baciu, principalii factori care cresc riscul apariției perforației de timpan sunt: otita - studiile au arătat faptul că episoadele recurente de otită medie acută cresc riscul de apariție a perforațiilor spontane de membrană timpanică.
„Agentul patogen cel mai frecvent asociat cu otite medii complicate cu perforații de timpan este bacteria Haemophilus influenzae. Mai rar, otitele externe cauzate de ciuperca Aspergillus niger pot provoca astfel de sechele. Apoi, sporturile acvatice implică un risc crescut de accidente prin căderea în apă sau lovirea urechii de un val. Apariția perforațiilor spontane la scafandri, din cauza presiunii, este foarte rară și apare, de obicei, la cei care prezintă zone de timpan subțire, ca rezultat al unor episoade recurente de otită acută, avute cel mai probabil în copilărie. Totodată, diferite obiecte ascuțite care au ca scop curățarea conductului auditiv extern sau ameliorarea senzației de mâncărime cu diferite obiecte produce cel mai frecvent leziuni la nivelul conductului și mai rar perforații de timpan”, a precizat medicul.
Semnele perforației de timpan variază în funcție de cauza care a determinat apariția problemei. În cazul unor traumatisme provocate la nivelul timpanului de bețișoarele din bumbac, simptomele sunt reprezentate de: durere intensă; sânge proaspăt pe suprafața bețișorului; tinitus (țiunit în urechi); ușoară scădere a auzului. Barotraumele sunt însoțite de o senzație de presiune dureroasă în ureche, urmate de o perioadă de ameliorare, după instalarea perforației. În cazul otitelor medii acute, care duc la o inflamare a timpanului, simptomele se manifestă zgomotos cu durere intensă (otalgie) și senzație de înfundare a urechii. Diminuarea acestor senzații, concomitent cu apariția otoreei (secreție gălbuie cu striuri de sânge), se asociază frecvent cu producerea unei perforații în timpan. Și în cazul bebelușilor, timpanul perforat are simptome asemănătoare cu cele ale adulților și trebuie mers la medicul ORL pediatru, pentru a vă asigura că pierderea de auz este temporară.
