Aveţi în permanenţă o stare de greaţă, vă simţiţi slăbit, letargic, chiar şi confuz, este posibil să aveţi în organism mai mult calciu decât normal. Afecţiunea, intitulată hipercalcemie, prezintă rareori semne specifice, tocmai de aceea este considerată asimptomatică. Însă, trecută neobservată, ea poate duce la complicaţii care pun în pericol viaţa pacientului.
Hipercalcemia se referă la nivelul crescut al calciului în sânge, depistat cu ocazia efectuării unor analize de rutină. Cu toate că efectele hipocalcemiei (nivelul scăzut al calciului) sunt bine cunoscute în populația generală, nu același lucru se poate spune și despre hipercalcemie. Din păcate, prezența hipercalcemiei pe un buletin de analize este de multe ori ignorată. De aceea este important ca pacienții să cunoască pericolul care s-ar putea ascunde în spatele unei hipercalcemii netratate. Potrivit dr. Amalia Raluca Costea, dozajul calcemiei face parte din investigaţiile periodice de rutină prescrise de majoritatea terapeuţilor. Astfel, o banală hipercalcemie este descoperită frecvent, însă şi mai des este trecută cu vederea atât de către pacient, cât şi de medic.
„Tocmai de aceea, vreau să atrag atenţia asupra importanţei investigării hipercalcemiei asimptomatice de cauză endocrină şi complicaţiilor ce pot fi asociate cu aceasta. De cele mai multe ori, hipercalcemia este rezultatul secreţiei în exces de hormon paratiroidian, situaţie ce poartă numele de hiperparatiroidism şi, cel mai adesea, este asimptomatică, dar se poate manifesta şi prin letargie, slăbiciune, confuzie, comă, hipotonie, pareză, constipaţie, greaţă, chiar şi ulcer gastric. Pentru realizarea diagnosticului de hipercalcemie este necesară o serie de analize de laborator, cum ar fi nivelul PTH, fosfatul, fosfataza alcalină, clorul seric. Creşterea rapidă a concentraţiei de calciu indică o tumoare. De asemenea, trebuie evaluate funcţia renală, hepatică, tiroidiană, precum şi nivelul vitaminei D”, a subliniat specialistul.
Ţinând cont de diagnosticul frecvent în ultima perioadă a hiperparatiroidismului subclinic, se pune problema dacă este necesară paraidectomia, adică tratamentul chirurgical al hiperparatiroidismului. Majoritatea pacienţilor nu prezintă simptome, iar calciul seric, litiaza renală, funcţia renală sau pierderea de masă osoasă suferă rareori agravări în cazul în care nu se intervine chirurgical. Părerea unanimă este că intervenţia chirurgicală trebuie rezervată cazurilor în care raportul risc-beneficiu aduce avantaj pacientului. Totuşi, luând în calcul complicaţiile osoase şi renale ale acestei afecţiuni, hipercalcemia chiar uşoară şi mai ales cea repetitivă ridică problema completării investigaţiilor în vederea stabilirii unui diagnostic clar, a complicaţiilor şi a stabilirii conduitei terapeutice ulterioare.
