Dislocarea genunchiului (luxația) este definită ca deplasarea în totalitate a suprafețelor osoase din articulație, ce poate avea mai multe cauze: traumatisme (cel mai frecvent), afecțiuni osteo-articulare. Practic, dislocarea articulației genunchiului implică deplasarea femurului și a tibiei.
Mulți oameni întâmpină de-a lungul vieții diverse probleme legate de articulația genunchiului. În mod normal, mișcările obișnuite ale corpului nu reprezintă o cauză de luat în calcul, însă, în anumite condiții, cum ar fi diverse afecțiuni de fond, chiar și simplul mers poate provoca situații neplăcute. Sportul, diferitele forme de muncă fizică și accidentele rutiere sunt scenariile frecvente care includ dislocarea articulației genunchiului. Potrivit dr. Carmen Cristea, de obicei, genunchiul dislocat este vizibil afectat, deformat, dureros și imposibil de mobilizat. Gamba poate fi amorțită și palidă, acesta fiind un semn al afectării arteriale.
„Dislocarea genunchiului este o urgență și necesită intervenție medicală imediată. Complicațiile includ lezarea formațiunilor periarticulare, cum ar fi mușchi, tendoane, nervi, vase de sânge și pot fi acute, dar și cronice, pe termen lung. Instabilitatea articulară și susceptibilitatea crescută la repetare a dislocării în viitor sunt consecințe pe termen lung ce necesită supraveghere medicală. În urma examenului fizic, medicul poate pune cu ușurință diagnosticul, dar sunt necesare investigații suplimentare pentru o acuratețe mai bună și pentru a stabili cu exactitate pașii ce trebuie urmați pentru vindecare. Imagistica este cea care confirmă diagnosticul de dislocare articulară și poate identifica, de asemenea, posibilele fracturi asociate. Radiografia este de cele mai multe ori suficientă, dar nu trebuie omisă evaluarea vasculară și neurologică”, a explicat medicul.
În ceea ce privește vasele de sânge, se verifică pulsul la nivelul piciorului și poate fi comparat cu cel de la nivelul brațului. Determinarea indicelui gleznă-braț este un test simplu și rapid, util, de asemenea, pentru evaluarea stării vaselor, având valoarea minimă normală de 1.
Ca urmare, o valoare scăzută este susceptibilă pentru o posibilă leziune, însă chiar și în urma obținerii unei valori normale, angio-CT este investigația considerată standard de aur și ar trebui realizată, fiind recomandată chiar și în absența semnelor de ischemie. Totodată, există situații în care dislocarea genunchiului se reduce spontan, înainte de vizita la medic, însă adesea este necesară reducerea închisă pentru a restabili poziția anatomică a articulației.
În general, se administrează și tratament medicamentos ce poate include sedative, miorelaxante, însă pacientul rămâne conștient. Ulterior, trebuie realizată imobilizarea prin diverse modalități, în funcție de severitate (atele, ghips). Intervențiile chirurgicale sunt necesare în caz de afectare vasculo-nervoasă, musculară sau unei dislocări ireductibilă ortopedic. Pe termen lung, recomandările sunt fizioterapia și eliminarea pe cât posibil a factorilor de risc pentru evitarea repetării accidentului. Dacă suspicionați că suferiți de dislocare de genunchi, încercați să vă calmați și nu vă mișcați, este foarte important să nu deplasați și mai mult componentele articulației. Apoi, genunchiul trebuie imobilizat atât deasupra, cât și sub articulație. Pentru a reduce tumefacția, se recomandă aplicarea unei pungi cu gheață, nu direct apă rece sau gheață pe piele, doar dacă este posibil (pielea poate fi serios afectată sau poate fi situația unei hemoragii masive). Nu încercați să reduceți dislocarea, acesta este un act medical ce poate fi realizat doar de către personalul medical.
